În procesul de proiectare, funcțiile și aspectele enumerate mai jos trebuie luate în considerare și evaluate individual. Se face o sinteză și se alege soluția potrivită.
Vă punem la dispoziție diferite tipuri de sisteme de pardoseală, tehnologiile necesare accesând calculatorul.
Cunoscând cerințele spațiului (solicitări, încărcări, domeniul de utilizare) putem stabili sistemul de pardoseală. Luați în calcul solicitările extremă, ținând cont de faptul că acestea pot varia de la o încăpere la alta.
Important: Proiectarea trebuie să țină cont de sarcinile la care este supusă pardoseala în timpul utilizării!
Cele mai multe sisteme de pardoseli sunt alcătuite din 4 elemente componente. În funcție de cerințe, determinați ce straturi sunt necesare!
O structură portantă este un element structural al unei clădiri proiectate de un XX ??? arhitect sau de un inginer constructor.
Acest strat trebuie să îndeplinească mai multe funcții în același timp:
Izolație termică și fonică
Prin termoizolarea corectă și prin eliminarea punților termice prevenim apariția umidității (condensului) și a mucegaiului. Izolația fonică are ca scop reducerea propagării sunetului între etajele clădirilor. În cazuri speciale, cele două sarcini pot fi rezolvate prin utilizarea unui singur material.
Traseul instalațiilor
Acest strat poate include, conducte pentru diverse scopuri (ex: conducte de apă, canalizare, de protecție pentru cabluri electrice etc.) cu excepția conductelor de încălzire prin pardoseală.
Hidroizolația
În toate cazurile, structurile care sunt pe sol trebuie hidroizolate cu un strat de impermeabilizare tip folie (PVC, bitum etc.) pentru a proteja împotriva umidității din pământ (apă din pânza freatică, vapori de apă, etc.). Hidroizolația trebuie aplicată nu numai în interior, ci și pe suprafețele exterioare (de exemplu, pe terase), deoarece vaporii din sol pot deteriora structura portantă (deteriorare prin îngheț-dezgheț).
Șapa este un strat care preia și distribuie încărcăturile din utilizare către structura clădirii. În cazul încălzirii în pardoseală, țevile sunt înglobate în corpul șapei.
În încăperile cu funcții secundare, șapa poate rămâne neacoperită dar finisată corespunzător.
Funcțiile stratului:
Funcția de distribuire a sarcinii: în viața de zi cu zi, solicitările mecanice asupra pardoselii pot fi considerate ca fiind aproape sarcini punctuale. (Cea mai mare dintre aceste sarcini punctuale este și un pantof cu toc înalt.) Distribuția sarcinii înseamnă transferul acestei încărcături pe o suprafață mai mare. Pentru diferite funcții, trebuie utilizată o șapă cu proprietăți diferite (ex: în zonele exterioare și umede, nu utilizați o șapă cu liant de gips) sau, în cazul unor sarcini sporite, utilizați o șapă cu o rezistență la compresiune de minim 30 N/mm2. Cele mai importante proprietăți ale șapelor sunt indicate în standard (SR EN 13813)
- CT: Șape din ciment
- CA: Șapă din sulfat de calciu (gips)
- MA: Șapă din megnezit
- SR: Șapă din rășină
- AS: Șapă din asfalt
- C: rezistență la compresiune N/mm2
- F: Rezistența încovoiere N/mm2
(și alte valori opționale, cum ar fi rezistența la abraziune, rezistența la aderență, etc.)
Pe această bază, de ex., Estrich ZE 30 este un produs clasificat "CT C30 F5", adică un mortar uscat preamestecat din fabrică cu un liant de ciment, cu rezistență la compresiune de 30 N/mm2 și rezistență la încovoire de 5 N/mm2.
Încălzirea în pardoseală:
Încălzirea prin pardoseală este din ce în ce mai mult utilizată alături de soluțiile de încălzire convenționale (radiatoare, șeminee, sobe de teracotă). Soluțiile electrice și de apă caldă sunt, de asemenea, disponibile pentru încălzirea prin pardoseală.
Proiectarea adecvată a cotei și a planului pardoselii:
Prin alegerea grosimii șapei, putem stabili cota finală a pardoselii, iar prin finisarea suprafeței, putem asigura o bază de adecvată pentru montajul următoarelor straturi (epoxidică, parchet, gresie, etc).
Dimensiunea și tipul acoperirii influențează cerințele de calitate și planeitate a suprafeței șapei.
Pentru placările de mari dimensiuni și pentru acoperirile calde lipite, cerințele de planeitate sunt exigente și pot fi realizate prin utilizarea șapelor autonivelante.
La acoperirea pardoselilor se ține cont de 2 lucruri importante: caracteristicile tehnice si aspectul. Materialul, dimensiunea și metoda de fixare a acesteia vor influența modul în care este realizat și pregătit stratul suport (șapa). În toate cazurile, parametrii trebuie selectați și adaptați în timpul fazei de proiectare!
Grosimea materialului de acoperire și a adezivului pentru a-l fixa, vor determina împreună grosimea finală a stratului.
Grosimea adezivului pentru plăcile ceramice mici și mijlocii este de 3-5 mm iar pentru plăcile mai mari de peste 5 mm. În unele cazuri, plăcile din piatră naturală sunt montate în pat de șapă vibrată (20-30 mm).
Parchetul, linoleumul și PVC-ul se montează cu ajutorul unui adeziv pe bază de dispersie în strat subțire (aprox. 1 mm).
Suprafețele expuse la apă sunt sigilate cu un material de etanșare (pensulabil), de obicei cu o grosime cuprinsă între 1,5 și 4 mm.
În cazul în care nu este posibil să se asigure că suprafața șapei este suficient de dreaptă și plană, se utilizează o șapă autonivelantă. A se ține cont de grosimea acestui strat la proiectare.
Modul în care se formează stratul poate fi:
Șapă lipită sau de contact - Substratul și șapa lucrează împreună.
Șapă aderentă - Între suprafața de bază și șapă se plasează un strat subțire de separare (folie sau hidroizolație). Scopul este de a menține suprafața de bază și șapa în mișcare separat.
Șapă flotantă - Între bază și șapă se plasează un strat de izolație termică sau acustică, cu o repartiție corespunzătoare a sarcinilor.
Grosimea minimă a stratului pentru șapele cu sulfat de calciu aplicate prin contact este de 2,5 cm, pentru șapele de ciment de 3 cm, iar pentru șapele flotate de 3,5 cm și 4,5 cm.
Pentru șapa flotantă, în cazul în care este prevăzută și încălzirea prin pardoseală, grosimea minimă se calculează de la nivelul superior al țevilor din șapă.
La sarcini mai mari, grosimea stratului crește sau se utilizează un material din ce în ce mai rezistent.
Grosimea minimă a stratului de termoizolație este determinată de cerințele de termoizolație și de punctul cel mai înalt al țevilor care se intersectează sau sunt înclinate în strat. Grosimea tipică: 30-80 mm. O greșeală tipică este încercarea de a încerca să se dreneze prea multe țevi în acest strat și de a nu ține cont de înălțimea combinată a țevilor care se intersectează și de posibila lor înclinare
Grosimea și tipul de izolație fonică a treptelor pot fi derivate din rezultatele calculelor acustice. Grosime tipică: 20-50 mm
Pantele necesare sunt formate de un strat de izolație termică sau de un strat de beton așezat direct pe structura portantă. O greșeală frecventă este aceea de a nu lua în considerare panta (2%) și grosimea plăcii de impermeabilizare atunci când se determină planul plăcilor de terasă.